Ovidiu
MAITEC

 
Ovidiu Maitec (n. 13 decembrie 1925, Arad - d. 18 martie 2007,Paris) a fost un sculptor român, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române

Studii
Absolva in 1950 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București
Între 1950 și 1956 este asistent la Catedra de anatomie artistica a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București.
Expoziții personale
1969 Cercle Gallery - Londra
1973 Kettle's Yard Gallery - Cambridge
1974 Richard Demarco Gallery - Edinburgh; Bleucoat Gallery - Liverpool; Galeria Orizont București;
1977 Alwin Gallery - Londra
1983 Institutul Cultural Italian - București
1985 Sala Dalles, București
1993 La Tour des Cardinaux- Isle-sur-la-Sorgue
1996 Galeria Catacomba, București
2001 Muzeul Național de Arta al României (cu Sultana Maitec)
2004 "Lemn și aur" Galeria Allianz-țiriac, București (cu Sultana Maitec)
2006 Pictura și Sculptura Casa Academiei Române, București (cu Sultana Maitec)

Expoziții internaționale- selecție
1967 Bienala internaționala de Arta de la Anvers
1968, 1972, 1980, 1995 Bienala Internaționala de Arta de la Veneția
1971 Festivalul Internațional de Arta de la Edinburgh; Expoziția Internaționala de Sculptura- Muzeul Rodin din Paris
1982 Expoziția Internaționala de la Bilbao

Lucrari monumentale de for public
1958 „Minerul”- bronz - Anina
1967 „Mețterul Manole” - piatra - Pitețti
1970 „Televiziunea” - bronz - București
1975 Monumentul „Mihai Eminescu” - Cluj și „Coloana și Aripi”- Teatrul Național București
1990 Monumentul „Mihai Eminescu” - Oradea

Lucrari în muzee, galerii și instituții importante
Muzeul Național de Arta al României, București
Muzeul Național de Arta Contemporana al României, București
Muzeul de Arta Moderna din Sydney,
Baukunst Galerie din Köln
The TATE Gallery, Londra
Kettle's Yard Museum Cambridge
Art Museum Norkoping
The Lennon Foundation Florida

Premii și ordine - selectie
1959 Premiul Festivalului Tineretului pentru Sculptura, Viena
1967 Premiul Academiei Române, București
1974 Marele Premiu al Uniunii Artițtilor Plastici din România
1975 Ordinul Meritul Cultural
1985 Ordinul „Cavaliere al Merito della Republica Italiana”

Note
1. ^ Album Ovidiu Maitec, Editura Anastasia 1998, Biografie pagina 84
2. ^ Mircea Eliade:Maitec sau aripile ranite ale pamântului, Revista Secolul 20, nr. 11-12 din 1984
3. ^ Jim Ede: A Way of Life, Kettle's Yard, Cambridge University Press, fragment reprodus și în Albumul Ovidiu Maitec, Editura Anastasia p. 7, 1998
4. ^ Pierre Rouve: Veghea spiritului in Arts Review, volumul XXIX , nr. 15 din 22 iulie 1977
5. ^ Andrei Plețu: Maitec al tronurilor, fragment din Revista Secolul 20, nr. 11-12, anul 1984

Bibliografie- selecție
Album Ovidiu Maitec, Editura Anastasia 1998
Ovidiu Maitec, Dicționar de Arta Moderna și Contemporana de Constantin Prut, Editura Enciclopedica 2002,
Ovidiu Maitec,Dicționarul Artistilor Plastici Romani Contemporani de Octavian Barbosa, Editura Meridiane, 1976;
Revista Noua, nr.6/2007 Un demers recuperator Ion Bitzan, Ovidiu Maitec, Ion Nicodim, Florin Mitroi text de Elena Dinu
Pierre Rouve: Veghea spiritului in Arts Review, volumul XXIX , nr. 15 din 22 iulie 1977
Ovidiu Maitec, Catalogul Expoziției Personale Sala Dalles 1985, București, text de Dan Haulica, „Verticalitatea cugetului”

Ovidiu Maitec (1925-2007) este preocupat de insertia planurilor divergente în spatiu, de relațiile interne ale formei și materialului, de efectele optice între plinuri si goluri. Artistul expune în Londra în 1969, în Edinburgh în 1971 împreuna cu Neagu și țetran, din nou în 1974 la Richard Demarco Gallery în Edinburgh și la Bluecoat Gallery în Liverpool. Este prezent la Bienala de la Veneția în 1968, 1972, 1980 și 1995, unde o impresioneaza pe experta Carola Giedion-Welcker, prin forta expresiva a arhitecturii compozitiilor, bazate pe raportul dintre plinuri si goluri. Artistul este inovator prin exactitatea, aproape mecanica, a execuției golurilor în ciclurile din lemn "Radar", "Poarta", "Turn", ramânând în acelați timp prin registrul de forme și prin opțiunea pentru manualitatea cioplirii un artist al reactivarii morfologiilor recognoscibile și tehnicilor confirmate. Într-un context în care tematica, soluțiile estetice, referințele la realul reprezentat și mecanismele receptarii erau restrictiv controlate, Maitec se definețte ca un sculptor de cea mai profunda tradiție a artei românețti, infuzata de intuiții și simboluri arhaice.

Simona Nastac



Ovidiu Maitec (1925-2007) was profoundly interested in the insertion of divergent planes in space, in the internal relations of forms and materials, and in the optical effects of the interplay between matter and void. He exhibited in London in 1969, in Edinburgh in 1971 together with Neagu and Setran, again in 1974 at Demarco Gallery in Edinburgh and at Bluecoat in Liverpool. He also took part in the Venice Biennale in 1968, 1972, 1980 and 1995. The artist was an innovator in the way he executed, with incredible precision, the holes in his wood sculptures Radar, Gate, Tower, which made an impression on expert Carola Giedion-Welcker, who noticed the expressive force of Maitec’s works. In a context in which the references to reality, the aesthetic solutions and the reception mechanisms were severely controlled by the state, the artist remained interested in direct carving and identifiable morphologies, as a symbolic return to primeval techniques, intuitions and representations.

Simona Nastac