Ovidiu
LIPAN-TANDARICA

 
OVIDIU LIPAN TANDARICA s-a născut la Iași, în ianuarie 1953, unde a urmat Liceul Negruzzi, în paralel cu Scoala de muzică. A debutat în lumea muzicii la 9 ani, împreună cu propriul său grup - Crystal, după care a urmat colaborarea cu Dragons.
Participă la Festivalul de muzică pop-rock în 1969, unde câstigă premiul I alături de una din cele mai elevate trupe ale momentului - Roșu & Negru. Ovidiu, în vârstă de doar 14 ani, este remarcat drept un instrumentist de excepție. Din 1970 se stabilește în București, unde are ocazia să colaboreze cu nume de marcă precum Richard Oshanitski, Peter Werthaimer, Marius Țeicu, Radu Goldish și Orchestra Radiodifuziunii Române condusă de Sile Dinicu.
în 1974 se alătură grupului Phoenix în cadrul căruia are o prestație remarcabilă. Primul album scos alături de Phoenix este "Cântafabule".
Din 1978 își continuă activitatea muzicală colaborând cu artiști internaționali: Eruption, Yloi, Herman Rabble de la Scorpions, Ginger Baker și editează albumul "From the East - Mad House". Împreună cu vechii membri ai grupului Phoenix, editează albumul "Transilvania" și în formula Rated X lansează albumele "Rock Bolded" și "Forbidden for the Youth". În acest timp concerteaza în Germania și în toata lumea.
Dupa Revoluție, își reia activitatea muzicală în România, printr-un mega-turneu Phoenix prin cele mai mari orașe ale țării. Surpriza vine atunci când alături de audienâa de aceeași vârstă cu a sa, își aude numele scandat de tineri, care nu trăiseră marile concerte Phoenix din anii '70.
în 1992 și 1994, ia parte la Festivalul Internațional de Muzică Cerbul de Aur cu albumele grupului Lipan Connection, "Waiting for you" și "Excalibur", care au concurat atât la discografie cât și la videoclip. Cotat drept cel mai bun baterist român al tuturor timpurilor, Ovidiu se bucură de o popularitate în creștere în rândul generațiilor de la 17 la 50 de ani.
Ovidiu Lipan lansează în 2000 un proiect de anvergură - "Visul Toboșarului", album produs de Roton și Modus Production. Lucrarea, definitivată către sfârșit de mileniu II pune în valoare bateria și percuțiile, instrumentele de suflet ale artistului. Așa cum spune singur, "lucrarea a venit de la sine, din adâncul sufletului meu, din dorul de muzică, de aerul și spiritul românesc".
"Visul Toboșarului" exprimă cum nu se poate mai bine chintesența spiritului românesc și se dorește a fi o punte de legatură, un mesaj care ia forma muzicii transmis de pe "Planeta România", așa cum își numeste Ovidiu țara, către restul universului. Opera este o muzică de sinteză, cu rădăcini foarte adanci în folclorul românesc, o muzică simplă, pe înțelesul tuturor dar finisată până la cel mai mic detaliu, ca o sculptură de Brancuși.
La acest proiect contribuie o serie de artiști din medii muzicale destul de diferite: Dumitru Farcaș la taragot, Nicolae Voiculet la nai, Corneliu Stroe - percuție, Orchestra de cameră Camerata Valahica a Radiodifuziunii Române, Corul Preludiu al Ansambului Tinerimea Româna, dirijor Voicu Enachescu, Fanfara țărănească din Zece Prăjini și nu în ultimul rând, orchestratorul George Natsis. Ovidiu, care a scris în totalitate muzica și care a știut de la început ce instrumente dorește să includă în această operă, a beneficiat de influențele de gen și origine geografică ale artiștilor cu care a colaborat, artiști care au înțeles pe deplin acest proiect și s-au integrat perfect în operă.
După peregrinările și strădaniile Toboșarului, sugerate de titlurile pieselor, acesta ajunge să-și afle rostul, exprimat în finalul albumului printr-o explozie muzicală de bucurie și în vorbele lui Ovidiu Lipan-Tăndărică: "Visul Toboșarului s-a îndeplinit, dar visul continuă, pentru ca eu n-am să pot să nu visez".
Lansarea pe piață a albumului a avut loc în decembrie 1999, dar proiectul a avut adevarata premieră național ă în cadrul unui concert desfășurat la începutul anului 2000, la Opera Româna din București. Albumul a fost prezentat în perioada 23-28 ianuarie la Cannes, în cadrul Târgului internațional de muzica MIDEM 2000